Porc afumat la vecinu

Cine spune ca la Bucuresti nu se face afumatura? Desi ma chinui de anul trecut sa va aduc fotografii cu marea afumatura, nu am reusit, pana astazi cand am dat o fuga la vecinu.Vecinu e un tip simpatic pus pe treaba mai mereu.Daca ai timp te serveste si cu o tusca (tuica, rachiu, palinca)eu m-am lasat anul asta de tot ce inseamna bautura si nu pentru ca am probleme ci pur si simplu nu mai vreau sa beau nimic in afara de apa si suc.Tot la vecinu gasesti ce ai nevoie.E genu de om care te serveste cu ce are si cand are neconditionat.
Astazi omu se apucase de afumat.Probabil ca e ultima luna in care mai poti face treaba asta.Nu am reusit sa sustrag prea multe fotografii ci doar cateva.Avem asa :
Carnati de porc afumati, coaste de porc afumate, slanina de porc afumata unii o mai numesc si sunca.Mai avem si ceva fleici afumate si bineinteles jambon.
Daca ar fi sa va explic povestea cu afumatoarea ar trebui sa va plictisesc cu cateva pagini drept pentru care, raman la un rezumat decent.Am inceput cu afumatoarea la butoi.Eram prea multi care solicitam butoiul vecinului drept pentru care ne-am gandit ca si asa are un spatiu gol in curte unde avea o “magazie” sa o transformam in afumatoare.Asa a plecat toata treaba.Desi e deschisa de 4 luni, afumatoarea a primit cu “ospitalitate” toti porcii, fleicile, carnatii si suncile care au vrut sa intre la salonul de fum.Chiar si domnul “Cascaval” a simtit pe propria piele cum e cu afumatoarea de la vecinu.Toata lumea fericita, dar intre noi fie vorba s-au tocat lemne in prostie pentru afumatoare desi aveam si rumegus.Secretul este sa coci preparatele nu doar sa le dai fum rece.
Va las sa studiati fotografiile.

Leave a Reply